dîrstă (dấrste),
s.f. –
Piuă de
bătut. – Var.
drîstă. Mr.
drișteală, megl.
drușteală. Bg.
drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl.
tresti „a
amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl.
drati „a sfîșia”); cf. bg.
drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα,
alb.
dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *
tersile, de la
tergere,
ipoteză improbabilă. – Der.
dîrstar, s.m. (piuar);
dîrștină, s.f. (
cămașă de penitență), cuvînt înv. (
sec. XVII), cu suf. esl. -
ščina, cf.
goștină (‹ sl.
gore –
ščina),
boștină, ploștină, etc.