domirí (-résc, -ít),
vb. –
1. (Înv.) A liniști, a
potoli, a
împăca. –
2. (Refl., înv.) A ceda, a se
preda. –
3. (Refl.) A
înțelege, a se
convinge. –
4. A
lămuri, a explica. – Var.
dumiri, dumeri. Sl.
miriti sę „a
face pace”, de la
mirŭ „
pace”, cf.
omiriti „a
împăca”; trebuie presupusă adăugarea pref. exhaustiv
do-, ca în
cazurile doborî, dogori, etc. Totuși, după Cihac, II, 193, acest cuvînt se explică în
general prin sl. *
domĕriti „a
măsura complet”, cf.
rus.
domjeriti „a
măsura ce
lipsește” (Tiktin; Berneker; Candrea; Scriban), cu toate că explicația este sub toate aspectele insuficientă (însuși Tiktin remarcase că primele
două sensuri nu se potrivesc cu acest ultim etimon). – Der.
nedumerit (var.
nedomirit), adj. (care nu
înțelege);
nedumerire (var.
nedomirire), s.f. (îndoială,
întrebare).