duláp (-puri),
s.n. –
1. Scîndură. –
2. Lucrare din scînduri.
3. Șifonier. –
4. Scrînciob din scînduri, care se rotește în
jurul unui ax. – Mr.
dulape, megl.
dulap. Tc. (per.)
dolab (Șeineanu, II, 164; Lokotsch 529), cf. ngr. ντουλάπι,
alb.
doljap, bg., sp.
dolap. Cu
primul sens se folosește pl. m.
dulapi. – Der.
dulăpaș, s.n. (
scrin);
dulăpar, s.m. (
persoană care învîrtește scrînciobul). Mag.
duláp provine mai
curînd decît din
rom. (Edelspacher 13), din sb.