dumínică (dumínici),
s.f. – Ultima
zi a săptămînii. – Var.
duminecă, (Olt.)
dúminică. Mr., megl.
duminică, istr.
dumireke. Lat. (
dies) domĭnĭca (Cihac, I, 80; Pușcariu 557; Candrea-Dens., 506; REW 2738); cf. it.
domenica (calabr., sicil.
duminica), prov.
dominica, fr.
dimanche, cat.
dominica, sp.,
port.
domingo. Cf.
duminicea. Pentru var.
dúminică, cf.
Graur,
BL, IV, 77.