făgáș (-șe),
s.n. –
Urmă,
brazdă,
urmă de
roată. – Var. (Mold., Trans.)
vagas, ogaș, hogaș, (Trans.)
hăgaș, hăgău. Mag.
vágás (Cihac, II, 537; Gáldi,
Dict., 95;
DAR). După Drăganu,
Dacor., VI, 275, alterarea consoanei inițiale se explică prin încrucișarea cu mag.
forga „cotitură”,
ipoteză puțin probabilă. Cf. sb., cr., rut.
vagaš. După
DAR, var.
hăgău ar proveni din mag.
hágo. – Der.
hoagă, s.f. (
groapă cu
apă; pîrîu).