făgăduí (-uésc, făgăduít),
vb. –
1. (Înv.) A găzdui, a
primi. –
2. (Înv.) A consimți. –
3. A
promite, a-și da cuvîntul, a se
angaja. Mag.
fogadni „a
primi” și
a promite (
DAR; Gáldi,
Dict., 89), cf.
făgădău. – Der.
făgadă, s.f. (promisiune);
făgădaș, s.n. (promisiune, obligație);
făgăduială, s.f. (promisiune, angajament, obligație);
făgăduință, s.f. (promisiune);
făgăduitor, adj. (promițător);
făgăduită, s.f. (înv., promisiune);
făgăduitură, s.f. (înv., promisiune). Din
rom. provine în bg. din Trans.
fagaduva (Miklosich,
Bulg., 121).