fámen (fámeni),
s.m. –
1. Bărbat castrat, eunuc. –
2. Efeminat. – Mr.
feamin, hamin, megl.
femin. Lat. (
homo) *
feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke,
Rom. Gramm., III, 124), cf.
alb.
femërë (Meyer 100), v. prov.
feme „feminin”,
port.
fémeo „feminin”. Cuvînt
pierdut în limbajul curent, s-a
salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu.