farafastîc (farafastấcuri),
s.n. –
1. Fleac,
bagatelă. –
2. Moft,
capriciu,
fasoane. Tc.
falan-fistik (Iogu,
GS, IV, 384), probabil încrucișat cu ngr. φαραφᾶς „fanfaron” (Cihac, II, 576;
DAR), sau cu vreo intenție expresivă (cf.
Iordan,
BF, II, 189).