fasóle
s.f. –
1. Plantă erbacee cultivată pentru
păstăile ei comestibile (
plantă și
păstaie). –
2. Mîncare de
fasole. –
3. (Pop.)
Dinți. – Mr.
făsul’u, megl.
făsul’. Ngr. φασόλι (Meyer 110; Berneker 280; Philippide, II, 712; Ronzevalle 124; Vasmer,
Gr., 58), cf. tc.
fasulye,
alb.
fasulj, bg.
fasul, calabr.
fasolu. Numeroase var. locale:
fasolă, fasulă (‹ ngr. φασούλι),
fasule, (Trans. de Nord),
fansule, (
Banat, Olt.),
făsui (Trans. de
Vest),
făsaică, (
Banat., Trans.),
păsulă, păsui (‹ sb.
pasidj, mag.
paszulya). Der.
fasoliște, s.f. (plantație de
fasole);
fasolică, s.f. (varietate de măzăriche
sălbatică, Latyrus tuberosus);
fasoli, vb. refl. (a
face fasoane, a se fandosi), de la
fasole 3, prin încrucișare cu
fason (explicație dată de
DAR; cf. însă
pol.
fasoły „strîmbătură, schimonoseală”, din germ.
faseln „a
ieși de pe
făgaș”);
fasoleală, s.f. (
fasoane);
fasolit, adj. (fandosit).