faúlă (-le),
s.f. – (Trans. de
Vest)
Mod de a fi , aspect, aparență. – Var.
făulă. Lat.
fābŭla „
istorie”, cf.
subula ›
sula,
stabulum ›
staul; schimbarea de accent ca în
audio ›
aud. Cuvîntul nu a
fost studiat, și circulă
puțin; însă pare a însemna, mai
curînd decît „aspect fizic”, ceva în sensul de „dispoziție, ținută”. Cf. citatul lui Frîncu-Candrea, în
DAR;
ian spune-mi făula lui. Tiktin și
DAR dau cuvîntul
drept necunoscut. Este dublet de la
fabulă. Cf. it.
fola „
privește” (Battisti, III, 1676).