fiástru (fiáștri),
s.m. –
Fiu vitreg. – Mr.
h’il’astru. Lat.
filiaster (Pușcariu 602; Candrea-Dens., 600; REW 3295; Philippide, II, 642;
DAR), cf.
alb.
thieštrë, it.
figliastro, sp.
hijastro. Înv. (
Iordan,
BF,
VI, 10, consideră că nu este
vorba de un cuvînt popular, ci de un
termen juridic, ceea ce nu este
sigur). – Der.
fiastră, s.f. (fiică
vitregă), care de
asemenea poate reprezenta
direct. lat.
fῑliastra.