fiérbe (fiérb, fiért),
vb. –
1. A
trece un
lichid în
stare de vapori sub acțiunea
căldurii. –
2. A
coace. –
3. A
clocoti, a
face bășici. –
4. A mișuna, a forfoti. –
5. A fermenta, a se altera. –
6. A se tulbura, a se chinui, a se neliniști. – Mr.
h’erbu, h’erșu, h’ertu, megl.
ierb, ierș, iert. Lat.
fĕrvĕre (Pușcariu 607; Candrea-Dens., 586; REW 3265;
DAR), cf. it.
fervere, sp.
hervir (
gal.
ferber),
port.
ferver. Der.
fierbătoare, s.f. (
fierbere;
loc la stînă unde se
fierbe laptele);
fierbător, s.n. (
ceaun pentru
fiert);
fiert, adj. (
fiert;
copt; deprimat; ratat);
fiertoare, s.f. (
fierbere);
fiertură, s.f. (
fel de mîncare;
supă), cuvînt pe care Meyer,
Alb. St., IV, 92,
îl derivă în
mod inutil de la un lat. *
fertura;
nefiert, adj. (care nu este
bine fiert,
crud). Cf.
fierbinte.