fiór (-ri),
s.m. – Senzație
ușoară de
frig, însoțită de tremur. Lat.
febris (Pușcariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230;
DAR; Giuglea,
LL, I, 172), cf. comel.
fiora „febră”. Rezultatul normal, *
fiore, a
primit un sing. analogic, format pe
baza pl.
fiori (după Pușcariu și Candrea-Dens.,
ar trebui
plecat de la un lat. *
februm. Der.
înfiora, vb. (a
scutura; a
face să tremure, a
speria; a agita, a
scutura ușor; a neliniști, a tulbura);
înfiorător, adj. (cumplit, înspăimîntător, cutremurător). Pentru
fioros, cf.
fiară.
Înfiora nu pare a fi
cunoscut în
Banat (ALR, I, 100), cf. mr.
nhiuredz, nhiurare, pe care
Pascu, I, 100,
le explică printr-un lat. *
infebrāre.