CENTÚRĂ
s. f. 1. curea lată purtată
peste îmbrăcăminte. o ~ de
salvare =
dispozitiv din
corpuri plutitoare care se
fixează în
jurul taliei,
servind la menținerea unui
naufragiat la
suprafața apei. 2.
parte a
scheletului care leagă
membrele de trunchi (
omoplatul și
clavicula,
bazinul). ♢ (
sport) a)
linie imaginară la
nivelul ombilicului sub care nu
sunt permise loviturile la
box; b)
procedeu tehnic de prindere a mijlocului
adversarului cu mâinile, la lupte. 3. cingătoare. o ~ de
castitate =
bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea
castității femeilor; ~ de
siguranță =
dispozitiv care împiedică pe
pasagerii unui
avion sau
automobil de a fi
proiectați înainte, în
caz de
accident. 4. fiecare din
gradele de
calificare a celor care
practică arte marțiale. 5. ceea ce înconjură un lucru, un
loc etc. o ~ de
fortificații =
zonă fortificată aflată la o
distanță potrivită pentru a fi
ferită de
focul armelor grele
ale unui
eventual dușman;
linie de ~ =
cale ferată,
șosea care înconjură un oraș. ♢
ansamblu de
plantații în
jurul unui oraș sau de
separare a unor
zone ale acestuia. 6. fâșie
continuă de table de oțel care
formează bordajul unei
nave. 7. grindă
orizontală din
beton armat, rezemată pe zidurile
exterioare ale unei
construcții, pentru a le
lega între ele. 8.
cadru de
formă circulară. 9.
ĩ de
radiații = fiecare dintre
cele două
zone de
radiație corpusculară ionizată, de grosime
variabilă, care înconjură Pământul. (< fr.
ceinture)