DERANJÁ
vb. I. tr. 1. a pune în neorânduială; a face
dezordine. o (fam.) a-și ~ stomacul = a face
indigestie. 2. (fig.) a tulbura, a stingheri, a
jena, a
incomoda (pe cineva). II. tr., refl. a (se)
deregla, a (se)
defecta. III. refl. a se osteni pentru cineva. (< fr.
déranger)