NAÍV, -Ă
I.
adj. (și adv., s. m. f.) 1.
natural,
candid,
ingenuu;
sincer, neprefăcut. 2. fără
experiență,
credul,
inocent. o
artă ~
ă =
artă cu trăsături
artizanale și
populare, caracterizată prin enumerarea și
descrierea minuțioasă,
intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc. 3. (peior.)
simplist, prostuț; copilăresc. II. s. m. pl.
pictori care
ignorează perspectiva, legile
proporțiilor și
ale compoziției etc. (< fr.
naïf)