fitíl (fitíluri),
s.n. –
1. Fir de
bumbac,
sfoară etc. care se introduce în
mijlocul lumînărilor pentru a fi
aprinse. –
2. Detonator. –
3. Intrigă, mașinație, uneltire. – Mr.
fitil’. Tc.
fitil (Șeineanu, II, 173; Meyer 100; Lokotsch 600; Ronzevalle 123), cf. ngr. φυτίλι,
alb., bg.
fitil, sb.
fitilj. Sensul de „
intrigă” există și în tc. și în ngr., cf.
Graur,
BL, IV, 79.