s.n. – Loc unde se dauluptemilitare. Fr. front, cf. frunte. – Der. frontal, adj., din fr. frontal; frontavoi, s.m. (ofițer care și-a cîștigat gradelefără studii de bază, pe front), din rus. frontovoi (Graur, BL, IV, 83), astăzi înv.; frontieră, s.f., din fr. frontière; frontispiciu, s.n., din fr.; fronton, s.n., din fr.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK