găleátă (găléți),
s.f. –
1. Vas de
lemn,
căldare. –
2. Vas, recipient. –
3. Veche măsură de capacitate, pentru
lapte (15,12 litri), brînză (6,3 kg) și cereale (80 litri). –
4. Dare la fisc, pe cereale, introdusă de Mihnea II, în 1585. –
5. (Arg.)
Buzunar. – Mr.
găleată, megl.
găletă. Lat.
gallĕta (Candrea,
Rom., XXXI, 311; Densusianu,
Filologie, 447; Candrea,
Éléments, 73; Pușcariu 697; Candrea-Dens., 715; REW 3656;
DAR; Battisti, III, 1752). Cf.
alb.
galetë, it.
galleta, v. fr.
jaloie. Der. din lat.
calathus (Philippide,
Principii, 66) pare greșită. Mag.
galéta,
ceh., slov.
galeta (considerat de Cihac, II, 113, ca etimon al
rom.),
pol.
gialeta, gieleta (care, după Miklosich,
Wander., 22,
ar proveni din
rom.),
par bazate pe lat. med.
galleta (Berneker 292); Candrea,
Elemente, 401, la consideră că provin din
rom.