gheátă (ghéte),
s.f. –
1. (Mold., înv.) Jambieră. –
2. Cizmă,
bocanc. – Var. (Mold.)
ghetă, gheată. It.
ghetta, din fr.
guêtre (
sec. XIX), cf. ngr. γϰέττα (REW 9577;
DAR). Este dublet de la
ghetră, s.f. (jambieră), din fr.
guêtre. – Din
rom. provine bg.
g’ata (Capidan,
Raporturile, 222).