ghíndură (ghínduri),
s.f. – Ganglion, umflătură. – Mr., megl.
gl’indură. Lat.
glandŭla (Pușcariu 715; Candrea-Dens., 742; REW 3777;
DAR), cf.
alb.
gjëndërë (Pușcariu,
Lr., 266). – Der.
ghinduros, adj. (
umflat, cu ganglioni), pe care Pușcariu 717 și Candrea-Dens., 743
îl derivă
direct din lat.
glandŭlŏsus. – Din
rom. provine sb.
glindura (Candrea,
Elementele, 408).