gîscă (gîște),
s.f. –
1. Pasăre domestică de
talie mare, cu gîtul
lung. –
2. Om,
persoană greoaie sau
proastă. –
3. Boabă de
porumb pleznită. –
4. Mămăligă cu brînză. –
5. Temelie a
casei. –
6. Piuliță. –
7. Joc la priveghi. – var.
gînscă. Mr.
gîscă, megl.
gǫscă. Bg.
găska (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 117;
DAR); cf. sb.
guska, pol.
gęs,
rus.
gusĭ, din sl.
gąsĭ. Var. pare a proveni
direct din sl.
gąsŭ, cf.
gînsac. – Der.
gîscar, s.m. (păzitor de gîște);
gîscăriță, s.f. (
plantă, Arabis hirsuta);
gîscan s.m. (bărbătușul gîștei);
gîscărie, s.f. (cîrd de gîște). Este dublet al lui
huscă, s.f. (
bucată de
sare rafinată), din rut.
chuska, numită astfel datorită culorii sale
albe.