gîză (gấze),
s.f. –
1. Insectă. –
2. Lighioană, vietate. – Var.
ghiză. Creație expresivă, bazată pe imitarea zumzăitului, cf.
bîză, și sl.
g(ŭ)myžĭ „insectă”. După Cihac, II, 120 și Scriban, din
pol.
giez, care pare mai
puțin probabil. Candrea,
Elemente, 406,
presupune că trebuie să se
plece de la un vb. imitativ *
gîzîi, format ca
bîzîi. – Der.
gîzulie, gîjulie, gujulie, gîzoabă, s.f. (insectă). Din
rom. provine rut.
gadzulja „gîndac” (Candrea,
Elemente, 406).