gologán (gologáni),
s.m. –
1. Monedă de
aramă de 10
bani. –
2. Bani. Creație expresivă, bazată pe
rădăcina gog-, s.v.; cf. și
gogoloi, gogoneț, golomoz. Sensul
primar, conform
acestei explicații, trebuia să fie cel de „
bulgăre” sau
bilă; pentru trecerea semantică, cf. fr.
bille „
bulgăre” și „monedă de
aramă”, sp.
redondo „monedă”, sp. din Cuba
bolo „monedă de
argint”. Originea expresivă a
fost indicată
încă de Bogrea,
Dacor., IV, 818; după Cihac, II, 121, urmat de Scriban și cu îndoieli de către
DAR, trebuie
plecat de la *
golovan, din sl.
glava „
cap”, explicație insuficientă. Der.
gologăneț, s.n. (mărunțiș; bănet);
gologăni, vb. (a înșela, a escroca, a
fura). Din
rom. provin mag. din Trans.
gologany „monedă de
aramă” și bg.
gologan (Capidan,
Raporturile, 231).