gótcă (-ci),
s.f. –
1. Urzică (Tetrao bonasia). –
2. Varietăți de
rațe (Anas tadorna, Anas moschata). Origine incertă.
Ar putea fi o formație expresivă, ce
ar imita strigătul
păsării, cf.
cotco(dac), după
DAR; însă acest cuvînt diferă
foarte mult de la
rață la
urzică. După Scriban, de la
got „
neam germanic”, ceea ce nu pare posibil. După Bogrea,
Dacor., IV, 820, din rut.
gotka „
urzică”, ce pare totuși a proveni din
rom. (Candrea,
Elemente, 405). Cihac, II, 502,
pleca de la mag.
goca „
rață”.