grăbí (grăbésc, grăbít),
vb. –
1. A
face pe cineva să acționeze mai
repede, a
zori. –
2. (Refl.) A acționa mai
repede, a se
zori, a da
zor. –
3. A forța, a
face ceva în
mod pripit. Sl.
grabiti „a
răpi” (Miklosich,
Lexicon, 140; Cihac, II, 126;
DAR). Sensul din
rom.
lipsește la toți der. din sl.; pare normal din
punct de
vedere semantic (cf. lat.
rapidus de la
rapere), însă este ciudată modificarea, specifică numai
rom. Cf.
grabă, greblă. Der.
grabă, s.f. (iuțeală,
zor);
degrabă, adv. (rapid;
mai degrabă, mai
curînd);
grăbită, s.f. (Trans.,
specie de pîine
mare);
grăbiță, s.f. (
aluat de pîine cu care se încearcă
cuptorul);
grăbitor, s.m. (
struguri timpurii);
grabnic, adj. (care se
grăbește; precipitat; timpuriu; prematur; neprevăzut);
negrabnic, adj. (înv., calm);
grăbnicie, s.f. (
zor).