grămádă (grămézi),
s.f. –
1. s.f. –
1. Cantitate
mare de
obiecte strînse la un
loc,
morman. –
2. Cantitate, mulțime. –
3. (Mold., Bucov.) Comunitate,
obște. – Mr., megl.
grămadă. Sl. (bg., sb.)
gramada (Miklosich,
Slaw. Elem., 20; Miklosich,
Lexicon, 141; Berneker 345;
DAR), cf.
pol.
gromada, mag.
garmada,
alb.
germadha „
ruine” (Meyer 119). Totuși, Lahovary 331
crede că este
vorba de un cuvînt anterior indoeurop. – Der.
(în)grămădi, vb. (a pune la un
loc, a acumula, a
aduna; a
înghesui);
îngrămădeală, s.f. (aglomerație, înghesuială).