grátie (grátii),
s.f. –
1. Zăbrea,
bară de metal. –
2. Vergea, grilaj. –
3. Grilă. grătar. –
4. (Înv.) Grătar (de
prăjit carne). –
5. Spalier. –
6. Rețea. Lat. pop. *
gratis în
loc de
cratis (Densusianu,
Hlr., 111; Pușcariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304;
DAR; Serra,
Dacor., IX, 170), cf. it.
grata, de unde sb.
grata (Miklosich,
Fremdw., 90). – Der.
grătar, s.n. (
obiect din vergele metalice pentru
prăjit carnea), cu suf. -
ar (din lat. *
gratālis, după Pușcariu 727 și
DAR; din lat.
*gratārium, după Candrea-Dens., 753). Din
rom. provine rut.
grata (Candrea,
Elemente, 408).