gréblă (gréble),
s.f. –
1. Unealtă cu
dinți (de
lemn sau de
fier) și cu
coadă lungă pentru strîns
fîn,
paie etc. –
2. (Arg.)
Pieptene. – Mr.
griblă, megl.
greblă. Bg.
greblo (Cihac, II, 126; Conev 73) sau sb.
grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), cf.
alb.
grambëlë; din sl.
grabja „
răpire” (Miklosich,
Lexicon, 140), cf.
grăbi. – Der.
grebla, vb. (a da cu
grebla);
grebleș, adj. (îndoit, încovoiat).