greșí (greșésc, greșít),
vb. –
1. A păcătui. –
2. A
face rău, a
face o faptă rea, a
vătăma. –
3. Despre
femei, a
cădea în
păcat. –
4. A se înșela, a
greși. – Var. (înv.)
agreși. Mr.
agîrșescu, megl.
grișos. Sl.
grĕšiti (Miklosich,
Lexicon, 147; Cihac, II, 128;
DAR), cf. bg.
grešŭ, sb.
grešiti ,
rus.
grešiti. – Der.
greș, s.n. (greșeală;
păcat; înșelare,
abatere;
brazdă greșită;
aguridă), din sb.
greš (Bogrea,
Dacor., IV, 822; din sl.
grĕchŭ „
păcat”, după Miklosich,
Slaw. Elem., 20; Miklosich,
Lexicon, 147 și Cihac, II, 128; postverbal de la
greși, după întrebuințare reprezintă un cuvînt diferit, provenind din lat. *
agretius);
greșeală, s.f. (faptă care constituie o
abatere de la
adevăr;
păcat; înșelare;
defect), cu suf. -
eală;
greșitor, s.m. (înv., delicvent);
negreșit, adv. (cu siguranță,
fără îndoială);
preagreși, vb. (înv., a păcătui), pe
baza sl.
prĕgrĕšiti.