guíț
interj. – Imită strigătul
porcului. Creație expresivă, cf.
coviț. – Der.
guița, vb. (despre
porci, a
scoate strigăte), cf. bg.
gucam (după Conev 57, din bg.
kviči);
guițătură, s.f. (guițat). După
cum g(r)unguni, gurlui, gunguri înseamnă totodată „a guița” și „a gînguri”, această
rădăcină expresivă trebuie să reunească ambele sensuri, cf.
guț, s.m. (porumbel).