haz (házuri),
s.n. –
1. Stare de
bună dispoziție,
plăcere, veselie. –
2. Farmec, lipici. –
3. Vorbă de
duh, nostimadă. – Mr.
haze. Tc.
haz (Șeineanu, II, 213; Lokotsch 856; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάζι. – Der.
hazliu, adj. (
nostim);
hazos, adj. (
nostim;
plin de
haz, spiritual).