hîț
interj. –
Indică o
mișcare ritmică de legănat. – Var.
hîța, huța, uța, ița. Creație spontană. – Der.
hîță, s.f. (
Banat,
sanie);
hîțîi (var.
hați, hățăi, ița, huțăi), vb. (a
scutura; a hurui; a agita, a
mișca), cf.
bîțîi;
hîțîna (var.
hîțina, hîțîni), vb. (a
scutura, a hurducăi) cu suf. expresiv -
na;
hîlțîna (var.
hîlțîni), vb. (a hurducăi), cu
l expresiv , cf.
sgîlțîna;
hîrț, interj. (exprimă efortul care se
cere pentru a
scutura sau deplasa un
obiect greu);
huță, s.f. (
leagăn, scrînciob);
huiț, s.n. (Trans., a legăna);
huțuna (var.
huțîna, huțina), vb. (a
scutura; a legăna);
huțuț, s.n. (
leagăn, scrînciob);
huțuța, vb. (a legăna);
huțupi, vb. refl. (a se strădui, a
face un efort);
hutupi, vb. (a
împinge, a
alunga);
heață, s.f. (Trans. de
Sud,
vargă,
joardă);
hîțînătoare (var.
huțunătoare), s.f. (scrînciob);
(h)oțopină (var.
huțupină), s.f. (mîrțoagă;
femeie rotofeie).