holbá (holbéz, holbát),
vb. – A
face ochii mari, a se zgîi. – Var.
(în)holbi, înholba. Mr.
volbu, vulbare. Lat.
volvĕre (Tiktin;
DAR;
Pascu, I, 188; Candrea; Scriban); cu o alterare care nu a
fost suficient explicată; cf.
volbură.
Ar putea fi și o creație expresivă, paralelă cu
bulb(uc)a.
Așa cum este
holboacă față de
bolboacă și
holboană față de
bolboană. – Der.
holban, s.m. (
persoană care se
lasă surprinsă cu ușurință);
ghiolbană, s.f. (
femeie cu
ochii mari).