ibríc (ibríce),
s.n. –
Vas cilindric cu
coadă lungă. – Mr., megl.
ibric. Tc.
ibrik (Roesler 593; Șeineanu, II, 222; Lokotsch 894), cf. ngr. ἰμπρίϰι,
alb.
brik, bg., sb.
ibrik. – Der.
ibrictar, s.m. (înv., slujbaș la
curte care
dădea domnitorului
ibricul), din tc.
ibriktar.