idiót (idioátă),
adj. – Cretin, tîmpit. Fr.
idiot. – Der.
idioție, s.f. (debilitate mintală maximă);
idioțenie, s.f. (idioțenie; tîmpenie);
idiotism, s.n., din fr., și
înainte (
sec. XVIII) din gr. ἰδιωτισμός. – Comp.
idiomel, adj. și s.n. (
imn bisericesc cu melodie
proprie), din ngr. ἰδιόμελος.