ilíș (ilíșuri),
s.n. – Impozit pe pescuitul în
apele statale, și după
cît se pare, pe diferite tranzacții comerciale. Tăt.
ülüs „
parte” (Bogdan,
Documentele lui Ștefan cel Mare, II, 607). După Drăganu,
Dacor., VII, 216, din mag.
élést „
articol”. Pentru impozit, cf.
Cercetări istorice, XIII, 140-3.
Sec. XV, înv. – Der.
ilișer (var.
ilișar), s.m. (
persoană care strînge impozitul).