împletí (împletésc, împletít),
vb. –
1. A strînge
părul în
cozi. –
2. A
lucra diferite
obiecte din
fire textile răsucite. –
3. A
face împletituri. –
4. A tricota. –
5. A
urzi, a plănui, a unelti. – Mr.
mplătescu, mplătire, megl.
amplités, ampletiri. Sl.
plesti, pletǫ (Cihac, II, 263;
DAR), cf. bg.
pletá, sb.
plesti, ceh.
pletati, pol.
pletać. Cf. și
pleată. – Der.
împletitor, s.m. (care
împletește;
coșar, care
împletește coșuri);
împletitoare, s.f. (stativ pentru
împletit rogojini);
împletitură, s.f. (
șnur,
șiret împletit; grilaj;
obiect tricotat);
despleti, vb. (a
desface părul, a
desface o
coadă sau o împletitură);
împletici, vb. (a încolăci, a răsuci; a
îmbina, a
amesteca; refl., a se
încurca, a se încîlci; refl., a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu suf. -
ci ca
îngăimăci față de
îngăima, sau prin încrucișare cu
încolăci, cf.
încolătăci, care, după Tiktin,
indică dimpotrivă o încrucișare a lui
încolăci, cu
împletici (după Pușcariu,
Dacor., III, 677 și
DAR, de la un lat. *
implectĭcāre, în
loc de
implectĕre, a
cărui der. pare
puțin probabilă);
împleticeală, s.f. (acțiunea de a se împletici);
împletecitură, s.f. (înv., încurcătură).