imputá (imputát, imputát),
vb. –
1. A
face pe cineva răspunzător de o
pagubă. –
2. A reproșa. –
3. A insulta, a
ocărî. Lat.
imputāre (Pușcariu 796; Candrea-Dens. 828; REW 4324;
DAR; Rosetti, I, 173). Este cuvînt înv., care
abia dacă supraviețuiește în cîteva regiuni,
fiind înlocuit de dubletul neol.
imputa, din fr.
imputer. – Der.
împutăciune, s.f. (înv.,
ceartă, dispută);
împutător, adj. (înv., injurios).