in
s.n. –
Plantă erbacee textilă (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr.
l’in. Lat.
lῑnum (Pușcariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073;
DAR), cf.
alb.
lji (Philippide, II, 646), it., sp.
lino, prov., fr.
lin, cat.
lli, port.
linho. – Der.
inar, s.m. (
persoană care cultivă sau
vinde in), cu suf. de
agent -
ar (după Candrea-Dens., 831 și
DAR,
direct din lat.
linarius);
inărie, s.f. (
teren cultivat cu in);
inărică, s.f. (
nume de
plante, Linaria
vulgaris, Najas minor);
inăriță, s.f. (
plantă asemănătoare cu
inul;
nume de
păsări cîntătoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria);
inișor, s.m. (
plantă, inăriță);
iniță, s.f. (tesovină din
semințe de in;
plantă, Cuscuta europaea);
ineață, s.f. (in
sălbatic, Linum perenne);
inuță, s.f. (
plantă, Anagallis arvensis);
iniște, s.f. (
teren cultivat cu in).