încínge (încíng, încíns),
vb. –
1. A
aprinde, a
lua foc. –
2. (Refl.) A
arde, a se
mistui. –
3. A încălzi. –
4. (Refl.) Despre grîu, a se
încinge, a fermenta. – Var.
încinde. Lat.
incendĕre (Crețu,
Col. lui Traian, IV, 246; Pușcariu 821; Candrea-Dens., 848; REW 4346;
DAR), cf. it.
incendere, prov.
encender, sp.,
port.
encender. A
ajuns să se
confunde sub aspect fonetic cu
a încinge „a înfășura
peste mijloc o cingătoare”, din lat.
cingere. – Der.
încins, s.n. (înv., exaltare, pasiune).