irmilíc (irmilíci),
s.m. – Înv., monedă turcească de
argint, care valora la
început 20 de
piaștri. – Megl.
irmiloc. Tc.
irmilik (Șeineanu, II, 228; Lokotsch 958), din tc.
irmi „douăzeci”, cf. bg.
irmilik. Este cuvînt identic cu
icosar. Sec. XIX, înv.