irosí (irosésc, irosít),
vb. – A
consuma, a
cheltui, a
prăpădi, a
risipi. – Var.
(f)i(e)rosi. Probabil de la
afierosi „a
risipi”, cu pierderea lui
a- ca în
(a)coperi, (a)menința, (a)mesteca etc. Pierderea lui
f-, prin intermediul unei faze
h-, este normală în
fața lui
i, cf.
fi ›
hi,
fier ›
hier, fireș ›
hireș etc. Cihac, II, 660 (urmat de
DAR și Scriban)
pleacă de la ngr. φυραίνω, aorist φύραισα „a se micșora”, care pare a se potrivi și mai
puțin, formal și semantic. Der. propusă de Tiktin, de la
ierosi „a consacra” ‹ ngr. ἰερώνω (care este
forma simplă de la
afierosi) nu pare probabilă, întrucît acest cuvînt nu a
avut nici o circulație populară. – Der.
(f)iroseală, s.f. (risipă).