iță (íțe),
s.f. – Fiecare din fierele care
alcătuiesc urzeala la războiul de
țesut. – Mr., megl.
l’iță. Lat.
licia (Pușcariu 906; Candrea-Dens., 899; REW 5020;
DAR), cf. it.
licicio, prov.
lissa, fr.
lice, lisse, sp.
lizo, port.
liço. – Der.
ițar, s.m. (
sul de urzeală; pl.
pantaloni tipici din
postav alb). Legătura
acestui ultim cuvînt cu
ițe nu este
clară; cf.
cioareci.