janț
s.n. –
Zer scurs din
cașul stors. – Var.
janță. Origine incertă. Pare a fi un deverbal al sl.
žĕti, žimą, žimeši „a
presa”, care nu a
lăsat reprezentant
direct în
rom. Der. nu este
clară; și nu se
poate afirma cu siguranță că este cuvînt identic cu
janț, s.n. (Olt.,
țanc, stîncă),
jantă, s.f. „
femeie de moravuri
ușoare”, pe care
DAR îl pune în legătură cu mag.
zsana „gaiță”,
jantiță, s.f. (
pește mărunt). Tiktin
îl pune în legătură pe
janț cu germ.
Sahne, care nu pare convingător.
Dacă depinde de sl.
žĕti, aparține aceleiași
familii ca
jintui, vb. (a
presa, a
stoarce brînza; a
stoarce; a
amesteca, a
bate), din sl. *
žĕtovati;
jintuită (var.
jintuit), s.f. și n. (
zer de
lapte);
jintuială, s.f. (acțiunea de a
stoarce cașul); jintuitoare, s.f. (storcătoare);
jintălău, s.n. (storcătoare). Cf.
jintiță.