jiláv (jilávă),
adj. –
1. Umed, reavăn. –
2. (
Banat) Puternic,
zdravăn. Bg.
žilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din sb.
žilav „
gros” și ambele din sl.
žila „venă” (Miklosich,
Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicația din
DAR, conform
căreia cuvîntul este
puțin folosit în Munt., nu este exactă. Pe de altă
parte,
jilav nu-l substituie pe
umed, întrucît
primul cuvînt conține
ideea de „îmbibat,
pătruns de umezeală pe toate
părțile”. Der. din bg.
vlažen „
umed” (Conev 37) este greșită. Der.
jilavă, s.f. (
loc umed);
jilăvie, s.f. (umezeală);
jilavi, vb. (a îmbiba, a
umezi);
jilăveală, s.f. (umezeală);
jilăvete (var.
jiloveață), s.f. (bîtă,
par), în
Banat, din al doilea sens al lui
jilav.