jíță (jíțe),
s.f. –
1. Filon,
vînă. –
2. Sfoară, legătură. Bg., sb.
žica (Cihac, II, 160; Conev 60;
DAR). În Munt. și
Banat; cf.
nojiță. Trebuie să fie cuvînt identic cu
jijiță, s.f. (lăstar, ramură ce se
cațără), a
cărui der. este neclară; și de
asemenea cu
ghiță (var.
gîță), s.f. (
coadă de
păr,
scul, legătură de
prins părul), var. mold. (cf.
ghințură-jințură), pe care Scriban o pune în legătură în
mod greșit cu ngr. ϰότσος „
coadă”; der.
ghițos, adj. (Mold., păros).