lánce (lắnci),
s.f. –
1. Suliță. –
2. Bîtă de
cioban. It.
lancia (
sec. XVIII), prin intermediul mag.
lancsa, sau al sl., cf. slov.
lanča (Tiktin; Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Byhan 318; REW 4878;
DAR). – Der.
lăncier (var.
lancer), s.m. (purtător, fabricant de
lănci), din fr.
lancier;
lansa, vb. (a
arunca, a proiecta; a
descărca; a
face cunoscut), din fr.
lancer;
lanțetă, s.f. (instrument chirurgical), din fr.
lancette, sau germ.
Lanzette.