adj. – Locuitor din Latium. Lat. latinus (sec. XVII). Este dublet al lui letin, s.m. (străin; eretic), din mag. latin, sb. latin și al lui latină, s.f. (străinătate; lumestrăină), cf. REW 4927. – Der. latinesc (var. înv. lătinesc, letinesc), adj. (latin); latinește, adv. (în latină); latinie (var. lătinie), s.f. (înv., latină), toate din sec. XVII; latinism, s.n.; latinist, s.m.; latinitate, s.f.; latiniza, vb. (a romaniza, a facelatin), toate din sec. XIX.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK