leáfă (léfi),
s.f. –
1. Soldă, remunerație a soldaților
plătiți. –
2. Salariu. – Var. (înv.)
lefea, (pl.)
lefuri. Tc.
ülefe, ölefe (Șeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), cf. ngr. λουψές, bg.
lefe,
alb.
ljufé, sb., rut.
lefa,
pol.
lafa.
Sec.
VII. – Der.
lefegiu, s.m. (înv., mercenar, soldat de origine
străină; salariat), din tc.
lefeci;
lefar, s.m. (Bucov., funcționar, subaltern);
lefaș, s.m. (salariat).